Traim pe o
planeta populata pana la extrem ,daca stam si privim furnicarul omenirii.Suntem miliarde de suflete.Priveam varietatea umana.Fiecare merge pe drumul sau,are
lumea lui proprie,are gandirea lui,modul lui de a se comporta.Suntem cata
frunza si iarba ,si totusi suntem singuri.Suntem inconjurati de multe fiinte ca
si noi,dar nu avem in final pe nimeni.Oricare dintre aceste fiinte ne va
intoarce spatele intr-o zi ,daca va crede de cuviinta ca trebuie sa faca
asta,si nu va conta cine suntem fata de ei,decizia va fi la fel,de
indepartare.Cere ajutor omule,si ai sa vezi cata lume te iubeste.Este simplu de
aflat cat de buni suntem,cat de saritori suntem,cat de mult stim sa iertam,si
sa iubim neconditionat.Omul a facut un pas
ca si evolutie,dar acel pas este de indepartare de semenul sau,a uitat
decenta,a uitat mila si compasiunea,a cam uitat toate valorile spirituale ,a
uitat totul in final.Omul de azi este ocupat cu ideea sa fie undeva in fata,sa
alerge dupa o viata mai buna,daca are bani este fericit,dar uita ca el are ,si
altul moare de foame,altii sunt ocupati sa mentina o stare de a fi,altii sa
scoata legi draconice care sa subjuge,si nimeni nu vede nimic.
Nu numai ca
suntem singuri pe lume, intr-o mare de lume,dar aceasta mare de lume, este si
oarba,usor manipulabila,si sa fim sinceri,desi este urat ce spun,este o mare de
oameni care isi dau licenta la prostie.Pana la urma traitul ca in ziua de
azi,desconsiderarea a tot si toate,nu arata alceva decat cat de prost este omul
zilelor noastre.Fiinta aceasta care populeaza planeta, nu mai are nimic bun in
ea.Sper doar ca intr-o zi sa nu se intample o trezire la realitate ,dintr-un mod
care sa lase omenirea intr-un punct unde degeaba vor plange cu lacrimi amare,ca
lucrurile vor fi cum vor fi,adica intr-un punct dezastru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu