As spune ca pana nu ne dam cu capul de pragul de sus,nu
prea devenim constienti de pragul de jos.Lovitura ne face sa plecam
capul,atunci observam si ca jos era un obstacol de care ne tot impiedicam mereu,plus
pragul de sus de care ne-am lovit.Multi nu iau in seama obstacolele,sar peste
ele,le trateaza cu indiferenta,dar nu se intreaba niciodata de ce sunt acolo,de
ce trebuie sa se tot bata cu ele,de ce viata lor le detine.
Sigur ca fara relele din existenta noastra nu prea crestem,dar
de ce sa crestem doar din rau? Eu m-am intrebat mereu de ce nu am vazut raul
inainte sa imi faca rau? De ce nu am fost inteleapta sa stiu anumite cai,sau
raspunsuri, decat dupa ce m-am ars zdravan .Nu imi place sa fiu un suflet care
sufla si in iaurt,dar este bine sa fim atenti maxim,poate asa ne mai ocoleste
necazul,sau il facem mai putin catastrofic.De unele lucruri nu scapam nici de
ne facem invizibili,cred ca aceste lucruri sunt acolo in urma unor decizii
proaste care ne duc acolo spre acele locuri rele,spre oameni care ne fac
rau,etc.Undeva pe drumul vietii, am luat o decizie care sa dovedit ca a creat o
linie de timp pe care intalnim probleme.Nu se spune degeaba sa fim 5 minute destepti,si vom fi fericiti o
viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu