Dumnezeu spune

Învăţătura mea este una simplă: eu profesez iertarea păcatelor.

Propovăduiesc că păcatul însuşi nu este rea!. Ei pare să fie real numai

fiindcă voi credeţi că puteţi fi vătămaţi. Credeţi că sunteţi trupul vostru

şi, prin urmare, atunci când trupul a fost vătămat, credeţi că vi s-a făcut

o nedreptate. Înţeleg că ţi-e greu să renunţi la această convingere.

Şi totuşi, eu asta îţi cer. Tu nu eşti corpul tău, căci trupul se naşte şi

moare, iar tu nu te naşti şi nici nu mori. Nu eşti nicidecum un gând al

limitării, căci orice gând ce te limitează este un corp cu un început şi cu

un sfârşit. Corpul nu este altceva decât cadrul credinţelor sau al convingerilor

tale. Există corpuri dense şi corpuri străvezii, de lumină, dar toate

au un început şi un sfârşit.

Toate sunt supuse unei oarecare forme de autodelimitare.

Eu sunt un gând nemărginit, un gând fără limitare, căci mă extind

mereu în nonforma lui Dumnezeu. Nu există formă care să mă poată

conţine. M-am contopit cu Dumnezeu în desăvârşită iertare. Sunt liber

de orice vină. Sunt liber de reproşuri, resentimente şi nemulţumiri. Nu

cred că pot fi nedreptăţit, cum nu cred că am puterea să nedreptăţesc pe

cineva, deoarece ştiu fără nici o îndoială că orice fiinţă are statut de egalitate

în Dumnezeu.