Namaste, dragilor!
Permiteti-mi sa va spun o poveste!
Pe Taramul Eternitatii Infinite, traiau in Palatele lor
de Clestar, niste fiinte deosebit de frumoase, blande si stralucitoare. Ei erau
Copiii Soarelui. Acolo isi desfasurau traiul, intr-o vesnica pace si lumina.
Dar ei mereu se intrebau ce se afla dincolo de taramul lor!?
Asa incat, unii dintre ei, cerusera Parintelui lor,
Soarele, sa le permita sa se aventureze pana acolo, pentru o singura zi!
Soarele ii avertizase ca odata intrati in alt taram, le va fi greu sa se
ghideze, deoarece acolo nu mai exista lumina si nu erau obisnuiti cu
viclesugurile intunericului, insa ei erau increzatori in propriile lor puteri
si in propria lor lumina calauzitoare. Erau atat de siguri si de staruitori,
incat Soarele isi dadu consimtamantul, sperand ca aceasta calatorie le va
prinde bine, si-i va ajuta sa devina si mai bravi decat erau deja. Astfel, ei
se inarmasera cu armele necesare pentru o astfel de calatorie si anume
simtamintele lor, lumina, busola lor interioara si IUBIREA, considerand ca pana
la sfarsitul zilei, le va fi suficient doar atat. Insa seara veni, trecuse a
2-a zi, si a 3-a si a 1000 zi, insa ei nu se intorsesera! Plecara si alti Copii
cu intentia sa-si ajute fratii sa se reintoarca, insa nu s-au mai intors nici
acestia.
Parintele lor se intristase cumplit, deoarece toti
Copiii, erau lumina ochilor lui. Era neputincios in as ajuta Copiii, deoarece
le promisesera ca ii va lasa sa se descurce singuri. Avea incredere in lumina
si bunatatea lor si stia sigur, ca ei nu s-au prapadit.
Asa incat se inarma cu rabdare si astepta mii de ani,
pana cand intr-o zi, unul dintre Copii revenise, Acasa. Acesta povestise
Soarelui, cum odata intrati in Taramul Intunericului, au inceput sa-si piarda
din lumina, uitarea i-a cuprins, intunericul era atat de puternic incat nu au mai reusit sa regaseasca calea de
intoarcere Acasa. Frica s-a instalat si se simteau pierduti! S-au scurs mii de
ani, pana si-au reamintit de armele pe care le luasera cu ei in calatorie si
anume: busola interioara, lumina lor interioara si IUBIREA, pe care o uitasera
cu desavarsire. Apoi, incet, incet, Palatul de Clestar al Soarelui, incepuse sa
se reintregeasca si Copiii sa se reintorca unul cate unul. Fericirea si Iubirea
Soarelui, crestea pe zi ce trece! Sufletul ii era plin!
Copiii s-au reintors cu rani din Tinutul Intunericului,
insa nici unul nu s-a plans si au fost recunoscatori Soarelui, pentru ca si-a
respectat promisiunea de a nu interveni si de a-i lasa sa se descurce singuri.
Voi dragilor, sunteti mult iubitii Copii ai Soarelui,
ultimii din Tinutul Intunericului, care urmeaza sa se reintoarca Acasa.
Armele sunt la voi, amintiti-va de ele! Utilizati-le!
Lumina si Iubirea sunt ale voastre!
Lumina si Iubirea sunt in voi!
Lumina si Iubirea sunteti voi!
T
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu